Logo SSF, Social Sans Frontières
Bienvenue à SSF
  Agrandir la taille des caractères   Réduire la taille des caractères  

2016 : Societate incluziva si sector social


Societate incluziva si sector social :
Ce rol ar putea juca profesionistii sectorului social in miscarea spre o societate inclusiva ?

Termenul de « includere » a aparut in societatile noastre occidentale in anii 90, cand in acelasi timp constatam o crestere a inegalitatilor sociale si alte comportamente de excludere.  Ce sens acopera acest nou concept ? Ce modificari propune in raportul indivizilor cu societatea ? Ce impact va avea susnumitul concept asupra profesionistilor sectorului social ?

Termenul de « includere » - « inclusion » vine din lumea anglo-saxona, sau mai exact dintr-un curent international grijuliu fata de locul persoanelor cu dizabilitati in societate. Aceasta notiune a aparut  ca urmare directa a refuzului asociatiilor de persoane handicapate si a instantelor internationale de a stigmatiza, luptand pentru o reala acceptare a diferentelor. Notiunea a fost preluata apoi in sferele politice, sfarsind prin a atinge toate domeniile si toate locurile unde inegalitatile apar in societatea noastra : scoli, locul de munca, locuinta, locuri de petrecere a timpului liber..... Persoanele in situatie de handicap, cat si cele in dificultate sociala, minoritatile, muncitorii saraci, migrantii, etc.

Cateva definitii

In sfera dizabilitatilor, descoperim ca modelul incluziv este foarte legat de noul model conceptual de « persoana in situatie de handicap ». In acest model, participarea sociala este rezultatul unei interactiuni intre caracteristicile persoanei si caracteristicile mediului. Deficienta de care sufera o persoana are drept consecinta o incapacitate intr-un mediu dat, mediu care va fi o usurinta, sau din contra, un obstacol, creand astfel situatia de handicap. De exemplu, facilitatile de acces in transporturile in comun sau prezenta interpretilor pentru zilele de studiu usureaza participarea sociala. Acest model conceptual urmeaza modelul societatii incluzive, care considera ca mediul trebuie sa fie amenajat, trebuie sa evolueze, sa se adapteze, pentru a compensa obstacolele, sau macar sa faciliteze participarea tuturor persoanelor care apartin unei societati date. Putem diferentia conceptul de includere de cel al  integrarii, care presupune o schimbare, o miscare a persoanei in dificultate spre societate pentru a se putea integra.

Putem sa extindem aceasta abordare si la alte forme de excludere, cum ar fi in campul muncii, al migratiei, al dificultatilor sociale sau culturale, etc., unde interactiunile vor fi cele care usureaza sau din contra cele care impiedica participarea unora dintre cetateni.
Astfel, sociologul german Niklas Luhmann (1927-1998) utilizeaza termenul de « includere sociala » pentru a caracteriza raporturile intre indivizi si sistemele sociale. Includerea sociala  este considerata contrariul excluderii sociale. Ea vizeaza direct sectoarele economice, sociale, culturale si politice ale societatii.

De asemenea,, pentru comisia europeana « Includerea activa consista in a permite fiecarui cetatean, inclusiv celor defavorizati, sa participe in toate modurile posibile  in societate,si mai ales de a avea un loc de munca. Includerea vizeaza tratarea diferitelor probleme : saracia, excluderea sociala, saracia muncitorilor, somajul de lunga durata, (…), inegalitatile barbat-femeie. »


Societatea incluziva este aceea care primeste sau introduce in cadrul frontierelor sale, a valorilor si normelor sale, pe toti cei care ii apartin de drept. Idealul societatii incluzive se fondeaza pe ideea egalitatii indivizilor componenti, in diversitatea si singularitatea lor. Intr-o societate incluziva, fiecare are locul lui, are dreptul la respect si al unei cetatenii cu toate drepturile si responsabiliatile care revin, indiferent de culoarea pielii, indiferent de sex, cultura, infirmitatea de care sufera sau de situatia sa economica.

Consecintele pentru asistenta sociala

Acest nou mod de a considera raporturile sociale implica in egala masura modelele noastre culturale cat si diferitele medii (scoala, intreprindere, institutie...) caracterizate de norma, statut, clasament, dupa standarde instituite si invariabile.

Dar asistenta sociala s-a construit in functie de frontiere, pragurile care separa, intr -o societate, pe cei care sunt « normali » ,si cei care nu sunt. Astfel asistenta sociala a creat locuri si forme de asistare specializate, care permit acestor persoane sa nu fie complet excluse, dar nici total incluse ….

De aceea, raportul pe care noi il avem cu « norma », specializarea si separarea sunt repuse in chestiune, si proiectul unei societati incluzive ne invita sa transformam modurile de interventie a asistentei sociale si medico-sociale. Implica o permeabilitate mai mare intre institutii si societate, intre filierele asa-zis specializate si lumea obisnuita. Conduce deci spre proiecte de « dezinstitutionalizare » Orientarile Consiliului Europei sunt exprimate in acest sens. Indiferent daca privesc  scolarizarea, locuinta, locul demunca, orientarile acestea incita la o evolutie spre structuri deschise, spre asistare in mediul persoanei.

Seminarul nostru vizeaza, sprijinindu-se pe acest proiect de societate incluziva, sa dezvolte noi forme de actiune sociala, unde fiecare sa-si poata gasi locul si sa-si poata exersa in intregime cetatenia : Care sunt mizele ? Care sunt limitele ? Ce fel de « practici bune » ar trebui dezvoltate pentru a asigura aceasta noua forma de a trai impreuna ?

In acest cadru general, comunicarile pregatite pentru seminar vor trebui construite la rascrucea celor doua medii :

Mediul publicului vizat : persoanele in situatie de handicap, persoanele in varsta, cele tinere, cele in dificultate sociala, minoritatile, migrantii, etc.
Mediul domeniilor de interventie : scolaritatea, campul muncii, locuinta, participarea cetateneasca (activitati culturale si sportive), etc.



Social Sans Frontières, 18 ianuarie 2016


Versiunea in limba romana